Ce facem cu mobilierul din lemn al bunicii?


   Când spun mobilierul din lemn al bunicii, mă gândesc la mobilierul vechi, nu neapărat la cel care aparține sau a aparținut bunicilor noastre. Fiecare dintre noi este la un moment dat pus în fața acestei dileme: ce să facem cu o piesă sau cu mai multe piese de mobilier vechi din lemn care într-un fel sau altul au ajuns să fie în posesia noastră? Încercăm să vindem aceste piese deși știm că prețul pe care îl putem obține nu prea justifică efortul, le scoatem pur și simplu afară din casă în ziua în care serviciile publice adună obiectele vechi, îl dăruim unor oameni care cu siguranță se vor bucura de câteva scaune, de o masă, de un dulap de bucătărie, de o servantă, de
un pat sau de un șifonier? Putem lua oricare din aceste decizii și o vom lua cu siguranță pe cea care
ne este confortabilă.

   Din punctul meu de vedere, mobilierul vechi din lemn este o valoare și indiferent de stil, de perioada în care a fost fabricat, este net superior oricărui mobilier fabricat astăzi din plăci aglomerate,

din materiale plastice și din alte materiale care conțin tot felul de substanțe care nu au ce căuta în casa noastră și nici în apropierea corpului nostru. Se fabrică și astăzi mobilier din lemn, dar este mult mai scump decât cel fabricat din materialele amintite mai sus. Sunt puține atelierele care fabrică mobilier din lemn și sunt mulți comercianți care aduc piese de mobilier din lemn la mâna a doua din unele țări europene. Avem de unde alege dacă ne dorim un astfel de mobilier. Fabricarea mobilierului din lemn necesită mult mai multă pricepere, dăruire și o gamă întreagă de unelte și scule specifice și în primul rând, de prefabricate din lemn bine uscate din o mulțime de esențe, furnituri din esențe prețioase și de elemente de feronerie de artă. Este bine de știut că lemnul de rășinoase se usucă în mod natural în cinci ani iar lemnul de foioase în șapte ani. Prin uscarea forțată a lemnului nu se obține aceiași
calitate și nici aceiași fiabilitate pentru obiectul fabricat. Un exemplu în acest sens este lemnul folosit pentru fabricarea instrumentelor muzicale: cel de calitate a fost tăiat din pădure în urmă cu douăzeci de ani și a fost uscat în mod natural. În timpul lucrului, lemnul trebuie să aibă o anumită umiditate și după finalizarea mobilierului, trebuie lăsat un timp înainte de fi folosit pentru ca toate elementele care îl compun să se armonizeze, să se detensioneze. Realizarea îmbinărilor și finisarea unui mobilier din lemn țin mai mult de artă decât de meșteșug. Aș putea vorbi ore și zile întregi despre fabricarea mobilierului din lemn, dar vă las pe voi să descoperiți în cărțile de specialitate tainele acestei Arte. Prin contrast, pentru fabricarea mobilierului din plăci aglomerate, nu este nevoie decât de câteva mașini unelte și de câteva scule de mână, iar secretele fabricării se învață în maximum două săptămâni. Din aceste motive, prețul mobilierului modern este accesibil și asta permite aproape tuturor oamenilor să-și mobileze casele.

   O soluție pentru valorificarea mobilierului din lemn al bunicii este recondiționarea și eventual, remodelarea și refinisarea sa. Puteți apela la un atelier specializat sau o puteți face singuri după ce vă documentați temeinic. Lucrul cu lemnul este o bucurie și un mod plăcut de a face ceva cu mâinile, mai ales că cei mai mulți dintre noi petrecem o mare parte din timp în fața calculatorului. Dacă avem spre exemplu un bufet de bucătărie din acela foarte vechi ale cărui suprafețe sunt vopsite, putem curăța vopseaua veche și scorojită cu pastă decapantă. Am încercat o astfel de pastă decapantă pe suprafețele unei bănci vechi, din acelea care erau acum treizeci de ani prin parcuri. Am reușit să curăț perfect cinci straturi de vopsea. Să ținem minte că primul strat de vopsea avea circa treizeci de ani de când fusese aplicat. Mi-am dat seama că erau cinci straturi pentru că erau cinci nuanțe diferite de verde. Am lucrat cu mănuși și ochelari de protecție pentru că pasta decapantă este foarte corozivă și nu trebuie sub nici o formă să ne atingă pielea. Am aplicat cu un șpaclu un strat subțire de pastă decapantă și apoi am învelit lemnul cu folie alimentară. După treizeci de minute, am scos folia și am reluat procedura folosind aceiași pastă. Am repetat de patru ori procedura și în final lemnul era curat și gălbui așa cum a fost înainte de prima vopsire. La fel se poate proceda și la îndepărtarea vopselei de pe dulapul vechi de bucătărie. După curățare, se șlefuiește cu grijă, se aplică acoperiri cu lazuri naturale pentru lemn sau se vopsește cu vopseluri naturale. Se poate picta folosind pigmenți din pulberi de calcar (pe la buchiniști și prin anticariate se mai găsesc încă o mulțime de cărți despre meșteșugul prelucrării lemnului - cărțile acelea păstrează în paginile lor un adevărat tezaur, cumpărași-le!). Puteți astfel creea un obiect de mobilier despre care toți cei care îl vor vedea vor crede că este nou, că este o piesă de artă. Sunt convinsă că oricine poate obține un rezultat foarte bun. Puteți apoi vinde bufetul de bucătărie la un preț foarte bun sau îl puteți păstra. Dacă vă va plăcea ce ați realizat, vă puteți apoi face un mic atelier de recondiționat mobilier din lemn. Poate că uneori, hipnotizați de ceea ce trăim în fiecare zi, aruncăm prea repede la gunoi, pe negândite, obiecte și valori care ne-ar putea îmbogăți viața atât material cât mai cu seamă sufletește. 

Comentarii

CELE MAI CITITE ARTICOLE: