Câteva Principii ale Arhitecturii Durabile (9)

O așezare umană care nu-și produce hrana și energia nu este sustenabilă. Comunitatea respectivă va importa hrană și energie din zonele producătoare. Aceasta înseamnă costuri de transport atât pentru energie cât și pentru hrană și celelalte bunuri necesare. Orașele s-au dezvoltat în jurul unor activități de producție industrială și a unor activități comerciale. Chiar dacă în orașe sau în zonele limitrofe există o industrie prelucratoare de produse alimentare, asta nu înseamnă că hrana se produce în interiorul spațiului urban.
Pentru că hrana nu se produce în interiorul orașului costul acesteia este ridicat pe de o parte de costurile de transport și pe de altă parte de lanțul inutil de intermediari. Soluția o reprezintă fermele urbane pe verticală. Practic, se dezvoltă o structură atât de înaltă cât permite structura geologica a zonei respective. Construcția este formată dintr-o serie de sere suprapuse și de terenuri deschise. Volumetria structurii este astfel concepută încât să permită o cât mai eficientă însorire. În partea de Nord a clădirii pot fi mini-centre de prelucrare a alimentelor: uscare, conservare, ambalare și zona de distribuție La Parter va funcționa un magazin cu legumele și fructele produse în serele și pe terenurile de pe fiecare nivel. Neexistând intermediari, prețurile vor fi „de producător”. Producția locală pentru consumul local va elimina în cea mai mare parte transporturile pe acest segment, aceasta însemnand o economie de carburanți și, ce este cel foarte important, reducerea poluării cu gaze de eșapament. Vor fi eliminate în totalitate chimicalele din culturile agricole ale fermelor verticale pentru că grădinile se vor proiecta în sistem de Permacultură.
Energia electrica va fi produsă prin instalarea unor centrale eoliene pe cladirile înalte fie acestea de birouri sau grupuri de locuințe colective și prin instalarea de panouri cu celule fotovoltaice pentru locuințele individuale precum și generatoare magnetice, construite pe principiile emise de N. Tesla. Fiecare clădire va trebui să-și producă energia electrică necesară funcționării. De reținut că, fațadele de tip perete cortina pot îngloba noile panouri cu celule fotovoltaice fără a diminua considerabil cantitatea de lumină naturală din interior. Fiecare familie va putea foarte curând achiziționa un generator magnetic care poate furniza energia electrică pentru consumul casnic. Rețelele electrice de înaltă tensiune vor dispărea în cea mai mare parte pentru că energia va fi produsă local. Tehnologia permite astăzi un consum redus la nivel de locuință individuală sau apartament.

Arhitectura organică, integrată, creează relieful urban. În acest moment, Bucureștiul spre exemplu, privit de la 200 m altitudine, ne dezvăluie deșertul urban. Vedem asfaltul și învelitorile clădirilor: tablă, țiglă, membrane hidroizolatoare. O sprafață deșertică. Toate aceste suprafețe creează un microclimat sufocant în timpul verilor. Efectul de caniculă pe care-l resimțim este accentuat de praful abundent și de agenții poluanți, în principal gazele de eșapament dar și cantitățile tot mai mari de gunoi dominate fiind toate tipurile de ambalaje. La ambalaje se merge pe principiul „FABRICATE PENTRU A FI ARUNCATE!”. Spațiile verzi sunt foarte puține și nu pot reține cantitatea uriașă de praf generată de nenumaratele șantiere și nici cantitatea uriașă de apă din timpul ploilor abundente de primavară și toamnă. Ca Bucureștiul sunt sute de orașe care se confruntă cu aceleași probleme. Milioane și milioane de oameni.


Soluția este transformarea tuturor suprafețelor acoperișurilor în grădini de legume și fructe. Din punct de vedere tehnic este perfect realizabil. Acoperișurile verzi rețin cantități uriale de apă în timpul averselor de ploaie, pe care le drenează treptat apoi în sistemul de canalizare. Având în vedere că sistemul de canalizare al Bucureștiului este foarte vechi și dimensionat la vremea respectivă pentru un oraș de tip capitală și nu pentru unul de tip industrial, cum a devenit ulterior, acoperișurile verzi reprezintă soluția cea mai bună pentru a drena treptat apele meteorice. În același timp, acoperișurile verzi sunt un filtru excelent. Plantele de pe acoperișuri rețin cea mai mare parte a prafului existent în aer. Stratul de sol fertil și celelalte componente ale acoperișurilor verzi asigură și o bună izolare termică a clădirilor, în fapt deloc de neglijat pentru că astfel, se reduc costurile de încălzire/răcire a clădirilor, costurile în exploatare. A proiecta și construi acoperișuri verzi este exprimarea atitudinii responsabile față de resursele planetare.
Dacă ne gândim la modul în care va relaționa orașul verde cu dinamica economică putem spune că, nici nu mai este nevoie de vreo expansiune economica de tipul celei actuale și nici nu va mai exista vreuna pentru că nu mai este posibil. Lumea se îndreaptă către reducerea consumurilor, către producția locală și consumul local, către Permacultură și grădinărit de pădure. Vremea societății de consum a luat sfârșit cu ceva timp în urmă. Ceea ce resimțim astăzi ca o criză economică globală nu este decât rezistența inutilă la schimbare a factorilor economici ale unui sistem deja mort. Lumea se schimbă într-un ritm accelerat în direcția corectă. Oamenii încep să înțeleagă că nu este nevoie să aducem banane din Africa și Portocale din Autralia, roșii din Turcia și păstârnac din India. Toate acestea cresc și la noi. Sepp Holzer cultivă prin metodele Permaculturii, portocali la 1500 m altitudine în Austria. Soluția este agricultura în sistem Permacultura (Cultura Permanenta), și grădinăritul de pădure. Fără arături, fără otrăvirea pământului și implicit a legumelor și fructelor cu insecticide, pesticide, fungicide si alte … „cide”. Dacă un agricultor poartă mască atunci când stropește terenul pentru că așa scrie pe prospectul unui produs, cum de nu se gândește că acele substanțe ajung în corpul său și în trupurile membrilor familiei sale, ale copiilor sai?
Prin metodele Permaculturii se obțin recolte aproape duble pe unitatea de suprafață faă de agricultura industrială și asta cu costuri minime pentru că, este practic eliminat consumul de carburanți sau se reduce foarte mult în funcție de natura culturilor iar în grădinile personale practic nu se consuma deloc motorină. Un alt beneficiu este faptul că prin tehnicile regenerative aplicate, practic orice zonă aridă sau deșertică poate fi transformată în grădină și pădure. Sahara va fi cu siguranță cea mai mare zonă de producție agricolă și de păduri a lumii. Și momentul este în viitorul foarte apropiat. La fel și celelalte deșerturi de pe toate continentele. Lumea care se construiește acum crește sub semnul Abundenței.
În orașele de astăzi aproape nimeni nu-și produce hrana și nu cunoaște vreun meștesug. Majoritatea sunt intermediari sau se ocupa de re-Vânzări, Marketing, HR, PR, diverse servicii etc. Toate aceste abilități pot fi cu ușurință adaptate necesităților reale ale unui oraș care își produce hrana și o parte importantă a bunurilor de larg consum. Nu este necesar să ne inducă nimeni necesitatea cumpărării vreunui produs. Suntem toți suficient de inteligenți să ne cunoastem necesitățile reale și să ne cumpărăm ce ne place. Nu ne cumpăram un anume tip de pantof pentru că așa este „trend”-ul ci pentru că ne este comod. Daca nu ne este comod și totuși îl cumpărăm pentru ca „așa este la modă” atunci ne merităm discomfortul creat de noi înșine.
Dezvoltarea durabilă înseamnă pe lângă construirea unor locuințe, spații de producție, ateliere fiabile și sănătoase, din materiale naturale și creearea unor servicii și produse durabile, înseamnă aplicarea principiilor simple ale consumului colaborativ, reducerea consumului de resurse neregenerabile, o nouă gândire, un nou concept în tot ceea ce înseamnă producție de ambalaj.
Reducere, Refolosire, Reciclare, Reparare, Redistribuire – un concept deloc nou dar actual daca privim cu atenție la falimentul societății de consum și la sărăcia crescândă din jur. Ce reciclam? Cât? Cum? În ce condiții? Cu ce beneficii? Domeniul este practic inepuizabil și putem începe prin a-l aplica din pragul casei noastre. Cercetătorii, Inventatorii, Arhitecții, Designer-ii, Inginerii, Artiștii și toți cei care au simțit deja schimbarea profundă care se petrece acum în lume, creează, aplică, experimentează intens. Pretutindeni în lume apar sute de așezări naturale care practic se desprind de sistemul economic actual. Sunt independente energetic, se autosusțin și prosperă. Este răspunsul firesc și natural al oamenilor în fața falimentui global al societății de consum.
În acest context rolul Arhitecturii este determinant pentru că este Arta și Știința deopotrivă, de a observa ceea ce a creat cu atâta Grație și Eleganță, Natura și de a creea un mediu urban care să fie pe toate coordonatele, o continuare firească a discursului Firii Înconjurătoare, un relief împlinit, armonios al mediului planetar. Dacă privim cochilia unui melc, structura unui fir de polen, dacă observăm și cercetăm caracteristicile fizico-mecanice ale unui pai, vom înțelege cu Recunoștință și Respect că Natura a ajuns la aceste perfecțiuni după sute de milioane de ani de experimentare. Ar fi un orgoliu nesăbuit din partea noastră să credem că după doar câteva zeci de mii de ani de încercare de a desena adăposturi, locuințe, clădiri înalte sau spații expoziționale, culturale, industriale, putem egala performanțele Naturii. Înțelept este, să observam și să înțelegem că formele create de Natură au un rost, că produc un efect în toate planurile, fizic, psihic, energetic, că sunt foarte fiabile, eficiente, rezistente, că structura lor intimă le conferă toate aceste calități. Și după ce înțelegem toate acestea să ne reîntoarcem la planșetă și să ne redesenăm orașele și viața.
Paul Buică

Comentarii

CELE MAI CITITE ARTICOLE: